Deschiderea anului liturgic și omagiu adus Sfântului Dionisie Exiguul
Anul liturgic începe pe 1 septembrie, dată ce coincide cu celebrarea Sfântului Dionisie Exiguul, un important teolog și călugăr din Scitia Mică. Acesta este cunoscut pentru introducerea sistemului de numărare a anilor „după Hristos”, stabilind anul 1 d.Hr. ca început al erei creștine, abandonând astfel era lui Diocletian. Calendarul propus de el a fost adoptat inițial în Italia în anul 527 și s-a extins treptat în întreaga lume creștină.
Viața și contribuțiile Sfântului Dionisie Exiguul
Sfântul Dionisie Exiguul s-a născut în jurul anului 470 și a intrat în viața monahală de tânăr. După studii în școli mănăstirești din Dobrogea, a călătorit în Orient și a ajuns la Roma, unde a lucrat sub conducerea a zece papi, inclusiv Atanasie al II-lea și Vigiliu. A fost un traducător remarcabil al lucrărilor teologice din greacă în latină, contribuind la popularizarea teologiei răsăritene în mediul latin, prin traducerile sale din scrierile lui Chiril al Alexandriei și Grigorie de Nysa. De asemenea, a fost profesor la o școală din Vivarium, înființată de Casiodor, unde a predat Dialectica.
Memento și tradiții asociate
Anul Nou bisericesc se încheie pe 31 august, iar 1 septembrie este considerată o zi importantă, deoarece, conform tradiției iudaice, Dumnezeu a început creația lumii în această zi. Tot în această zi, Mântuitorul a început activitatea de propovăduire a Evangheliei. În această zi se face pomenirea altor sfinți, inclusiv Sfântul Cuvios Simeon Stalpnicul și Sfintele Patruzeci de Mucenite Fecioare.
Troparul și Condacul Sfântului Dionisie Exiguul
Troparul Sfântului Cuvios Dionisie Exiguul evidențiază contribuția sa la stabilirea timpului după Nașterea lui Hristos și la cunoașterea rânduielilor Sfinților Părinți. Condacul său, compus de P.S. Ioachim Bacăuanul, subliniază că Dionisie a propovăduit pe Hristos și a fost un exemplu de înțelepciune și modestie.
Concluzie
Omagiu adus Sfântului Dionisie Exiguul pe 1 septembrie nu este doar o celebrare a începutului anului liturgic, ci și o recunoaștere a impactului său durabil asupra creștinismului prin stabilirea sistemului de numărare a anilor și prin contribuțiile sale teologice.